Ildikó Györfy
Director pensionar
Loialitate
(Viața și opera lui Károly Székely)
Păstrarea, îngrijirea și îmbunătățirea valorilor reprezintă o problemă esențială pentru viitorul unei zone definite din punct de vedere geografic și economic. Aceasta a fost ideea care ne-a ghidat acum șaisprezece ani când am ales numele lui Károly Székely ca numele școlii, un om a cărui viață și muncă s-au împletit cu interesele comunității locale timp de multe decenii, care, în calitate de profesor și secretar al asociației industriale, a fost inima și sufletul vieții industriale de altădată.
Comunitatea secuiască, care trăia într-o unitate națională autonomă și închisă, depindea de sine pentru a produce tot ceea ce avea nevoie din resurse proprii încă de la început. Prin urmare, ea a produs din rândurile sale și meșteșugarii necesari, dintre care unii erau necesari pentru a înlocui și repara echipamentul militar și au mers cu armata luptătoare pe diversele câmpuri de luptă. O schimbare importantă și epocală în viața și organizarea industriei a fost adusă de Legea XVII din 1884, a cărei primă secțiune prevedea că "în Ungaria, orice persoană majoră, indiferent de naționalitate, poate să desfășoare în mod liber activități industriale". Aceasta a deschis calea liberei dezvoltări și a unei concurențe sănătoase, a organizat instituția Corpului Meșteșugarilor și i-a atribuit rezolvarea pașnică a litigiilor dintre stăpâni, asistenți și ucenici, perceperea exproprierilor și a emancipărilor și l-a adus într-o relație integrală cu autoritatea industrială de prim rang. Ca urmare, au fost înființate consilii industriale în sediile autorităților industriale de prim nivel, acolo unde numărul acestora era suficient.
Fără tradiție și fără o istorie, este mult mai dificil și mai lung să construiești o societate urbană civilă. În 1884, a fost înființată Asociația Industrială Miercurea Ciuc, care a reunit meșteri tâmplari, dulgheri, tinichigii, cizmari, fotografi, coafeze, instalatori de sobe, tapițeri, coșari, fierari, zidari, lăcătuși, măcelari, tipografi, ceasornicari, brutari, confecționeri de centuri, blănari și brodeze.
În istoria organizării industriale, cel mai important factor este coloana vertebrală care, cu o clarviziune exemplară, a căutat să unească micile meserii. Membrii Asociației Industriașilor au depus eforturi susținute pentru ca micii meșteșugari și familiile lor să aibă un loc demn în societate.
Károly Székely, directorul școlii elementare de stat din Csíkszereda, a fost o figură de frunte în această luptă. Timp de optsprezece ani, a fost secretarul Asociației Industriale din Miercurea Ciuc și un prieten al micii industrii din Csíkszereda, la bine și la rău. Munca sa de secretar reunește, prin scrisul său de perlă, toate aspirațiile industriale frumoase și numeroase pe care le-au conceput liderii industriali remarcabili. Figura sa oferă cadrul acestui trecut, cadrul coerent pentru toate aceste lupte frumoase. În această lucrare, el a devenit una cu industria locală, cu toate aspectele sale profesionale, culturale și sociale.
Károly Székely s-a născut în 1862, în satul Armășeni. A absolvit Școala Normală din Șumuleu-Ciuc. A predat în Armășeni timp de 2 ani, în Micloșoara timp de 6 ani, în Porumbacu de Sus timp de 5 ani, în Miercurea Ciuc timp de 25 de ani și în Dunaföldvár timp de 2 ani, în total 40 de ani. Ca profesor, a predat timp de 25 de ani materii de cultură generală la școala locală pentru ucenicii meșteșugarilor și negustorilor, formând astfel generația industrială de pe băncile școlii timp de un sfert de secol în cele bune și frumoase.
Károly Székely și-a îndeplinit cu conștiinciozitate sarcinile didactice. A dat o mărturie excelentă a talentelor sale atât ca profesor, cât și ca organizator. Un exemplu în acest sens este scrisoarea din partea inspectorului de învățământ, pe care a primit-o la 30 martie 1898, în semn de recunoaștere a succesului său în predarea și răspândirea limbii materne în școala din Porumbacu de Sus. ”În semn de recunoaștere a sârguinței Domniei Voastre în predarea și răspândirea cu succes a limbii maghiare la stațiunea Porumbacu de Sus, a binevoit să acorde o recompensă de 50 de forinți. Făgăraș, 30 martie 1898. Inspectoratul Școlar al Comitatului Făgăraș”
În 1920 a demisionat din funcția de secretar și, la scurt timp după aceea, s-a repatriat la Dunaföldvár, unde s-a retras după doi ani de activitate didactică.
Un om drag și bun la suflet, este amintit și astăzi cu recunoștință de societatea industrială a orașului. Și-a petrecut tot timpul liber în activitățile culturale ale industriei. A fost un susținător și sufletul tuturor hotărârilor sale. Un certificat eliberat în 1911 de către Consiliul Asociației Industriașilor aduce un omagiu sârguinței sale, muncii sale pentru promovarea spirituală a industriașilor.
"... pentru înaintarea intelectuală a meseriașilor, el se ocupă de toate treburile intelectuale ale Asociației Meșteșugarilor, dând îndrumări fiecărui membru al Asociației, precum și asistenților și ucenicilor."
Miercurea Ciuc, 10 octombrie 1911.
Károly Filó, președinte al Camerei de Comerț
Multe alte documente similare atestă faptul că Károly Székely și-a petrecut întreaga viață într-o muncă binecuvântată și bună, care a avut un efect benefic asupra vieții publice a orașului nostru.
”Károly Székely a fost cunoscut nu numai ca un profesor conștiincios, care și-a îndeplinit cu devotament îndatoririle, ci și-a câștigat respectul, stima și recunoașterea tuturor prin activitățile sale sociale și didactice. Nu a primit niciun salariu de la școala confesională, cu excepția unei mici indemnizații.
Miercurea Ciuc, 21 ianuarie 1922., Dr. Károly Szekeres, președintele districtului școlar, preot paroh."
În 1998, în cadrul unei ceremonii comemorative de inaugurare a plăcii omonimei noastre, Dr. Béla Rónai, profesor pensionar al Colegiului Teologic din Pécs, soțul singurei nepoate pe atunci încă în viață a lui Károly Székely, a rememorat personalitatea acestuia din amintirile familiei cu ajutorul unei înregistrări audio: ”În Károly Székely au fost uniți în mod inseparabil un familist gata să facă orice sacrificiu pentru familia sa, un educator care a predat și a educat de profesie, un patriot loial poporului și națiunii sale până la moarte. În tragedia de la Trianon, a ales să se ascundă, sfidând noua putere. În noua patrie mutilată, doar fiii săi, care i s-au alăturat și ei, îi ofereau o oarecare siguranță, dar familia simțea, și știa din cuvintele sale, că jumătatea mai bună a rămas acasă. A fost unul dintre primii care s-a întors în patria sa după anexarea Transilvaniei de Nord. Nu a mai putut ajunge la Ciuc, la Armășeni, boala mortală subjugându-l la Cluj, în ciuda grijii scumpei sale fiice. Patriot în trup și suflet. Nu este vorba numai de tradiția orală, ci și de numeroase dovezi scrise. Cuvântul cheie al numelui său scurt este PURITATE. Loialitate față de familie. Loialitate față de poporul său-națiune. Loialitate față de principii, fără compromisuri."
La fel ca activitatea omonimului său, activitățile școlii noastre sunt indisolubil legate de viața economică a orașului și a împrejurimilor sale. Comunitatea instituției noastre se străduiește să îmbogățească cunoștințele meșteșugărești tipice regiunii, să construiască pe baza tradițiilor sale și să-i asigure viitorul și să fie la înălțimea operei de o viață a lui Károly Székely.
